LUMINA LUI HRISTOS

 de Cristian Diaconița PARTEA I — LUMINA În noaptea lumii cea adâncă, Când stelele se-aprind ușor, Văzu pe cer o sfântă rază, Ca un luceafăr călător. Dar nu era lumină lumească, Nici foc ce piere pe pământ, Ci era raza cea neapusă, Venită din slava Tatălui Sfânt. Și sufletul, privind spre dânsa, Simți în adânc o chemare, Ca spre Împărăția cea sfântă, Spre veșnicie și iertare. Privi spre cer și, fără teamă, Își ridică ochii către El, Căci peste noaptea cea amarăStrălucea Chipul cel de Miel. „O, Doamne, vino și mă luminează, Ridică-mi sufletul din întuneric, Șterge păcatul meu cu mila TaȘi fă-mi cugetul curat și puternic. Căci fără Tine, Doamne Sfinte, Mă risipesc ca praful în vânt, Dar cu Hristos, prin Sfânta Cruce, Găsesc nădejde pe pământ. Când inima mea este slabă, Tu fii puterea mea, Hristoase, Când drumul meu se pierde-n noapte, Tu fii cărarea luminoasă. Când lumea-mi spune: «Nu mai spera! », Tu să-mi șoptești: «Nu te teme! »Căci mila Ta este mai mareDecât păcatele din mine. Când cad sub greul meu de vină, Nu mă lăsa în deznădejde, Ci cu iubirea Ta cea sfântăAprinde iar în mine nădejde. Și dacă lacrima îmi cadeÎn taina nopții peste față, Primește-o, Doamne, ca pe-o rugăȘi fă din ea izvor de viață.” Atunci, din cerul fără margini, Se-aude glasul lin și sfânt: „Nu te teme, suflete, de noapte, Eu sunt cu tine pe pământ. Eu sunt Lumina cea adevărată, Eu sunt Calea către Tatăl Meu, Eu sunt Învierea și Viața, Eu sunt Hristos, Dumnezeul tău. Eu sunt Păstorul cel ce cautăOaia pierdută dintre oi, Eu sunt Pâinea vieții sfinte, Eu sunt cu voi, în veac, cu voi. Eu sunt Izvorul fără margini, Eu sunt nădejdea celor vii, Eu sunt Lumina celor careMă caută în fiecare zi. Nu te întoarce către lumeCând sufletul ți-e apăsat; Ridică-ți ochii către Cruce, Căci pentru tine am răbdat. Iar dacă drumul ți-e cu spiniȘi pașii tăi sunt osteniți, Adu-ți aminte de iubireaCu care oamenii sunt mântuiți. Căci dragostea Mea nu apune, Nici mila Mea nu va pieri, Iar cel ce vine către MineVa afla viață-n veșnicii.” Și peste lume cade pacea, Iar clopotele sună-n sat, Chemând poporul la biserică, La Sfântul Trup și Sfântul Sânge, Spre viață veșnică date. Se-aude cântarea din strană, Sub bolta sfântă de icoane, Iar fumul tămâiei urcăSpre cer, pe nevăzute raze. În fața Crucii, omul plânge, Dar plânsul lui devine rugăciune, Căci Crucea nu-i sfârșitul vieții, Ci poarta către Înviere și minune. În lemnul Crucii vede lumeaIubirea care s-a jertfit, Pe Cel ce pentru toți oameniiCu sânge sfânt ne-a izbăvit. Iar lângă Cruce, Maica Sfântă, Cu inima străpunsă greu, Privea spre Fiul ei iubit, Spre Mântuitorul Dumnezeu. Maica Domnului, Preacurată, Privește lumea cu iubireȘi duce rugăciunea noastrăSpre Fiul ei, spre mântuire. „Preasfântă Maică, roagă-tePentru cei slabi și întristați, Pentru cei singuri și în lacrimi, Pentru cei greu încercați. Roagă-te Fiului tău, Maică, Să ne păzească de păcat, Să ne întărească-n credințăȘi să ne ducă la liman.” Iar îngerii, în ceruri sfinte, Cântări de slavă înălțau: „Slavă lui Dumnezeu în veci, Căci Fiul Său ne-a mântuit pe noi! Slavă Tatălui și FiuluiȘi Sfântului Duh, acum și pururea!” Și omul care caută luminaNu mai aleargă după slava lumii, Ci-și pleacă fruntea înaintea CruciiȘi află pacea în iubirea Lui. Căci lumea trece ca o umbră, Iar bogăția piere-n zori, Dar dragostea lui Dumnezeu rămâneȘi luminează veșnic între noi. O, Hristoase, Lumina lumii, Aprinde candela din pieptul meu, Ca niciodată să nu mă despartDe Tine, Bunule Dumnezeu. Și când va fi să vină ceasulÎn care toate vor tăcea, Ridică-mă din somnul morțiiȘi du-mă-n Împărăția Ta. Acolo nu mai este noapte, Nici lacrimă, nici chin, nici dor, Ci numai pace, slavă sfântăȘi viață veșnică în Dumnezeu. Acolo sfinții Tăi se-adunăÎn jurul Tronului ceresc, Cu îngerii și heruvimiiÎn veșnicie Te slăvesc. Acolo nu mai este moarte, Nici despărțire, nici suspin, Ci numai bucurie sfântăȘi harul Tău cel fără chin. Iar noi, cu îngerii împreună, Vom ridica spre cer cântare: „Slavă Ție, Hristoase, Lumina cea adevărată, Slavă Tatălui și FiuluiȘi Sfântului Duh, Acum și purureaȘi în vecii vecilor. Amin.” --- PARTEA A II-A — CHEMAREA Într-o biserică tăcută, Sub bolta plină de icoane, Un suflet sta-n genunchi la rugăȘi privea sfintele icoane. Tămâia urca lin spre ceruri, Iar candela veghea domol, Și glasul stranei se ridicaCa un izvor dintr-un pridvor. Pe ziduri sfintele icoaneStrăluceau în lumina lină, Iar chipurile celor sfințiPăreau că ne privesc cu milă. În fața icoanei lui Hristos, Sufletul își plecă fruntea: „O, Hristoase, Fiul Tatălui, Tu, Cel născut mai înainte de veci, Luminează-mi calea viețiiȘi din păcatul meu mă treci. Dă-mi răbdare în încercare, Dă-mi iubire pentru cel străinȘi pune-n mine pacea Ta, Ca să nu pier în al meu chin. Nu-mi da mărirea cea deșartă, Nici bogăția care piere, Ci dă-mi credință, nădejde, dragosteȘi sufletului meu înviere. Când mă cuprinde întristarea, Fii lângă mine, Domnul meu, Când mă apasă deznădejdea, Ridică-mă prin harul Tău. Învață-mă să iert pe oameni, Precum și Tu m-ai învățat, Și fă din inima mea, Doamne, Un templu sfânt și luminat. Ferește-mă de ură, Doamne, De răutate și mândrie, Și pune-n sufletul meu pace, Iubire și smerenie.” Și iarăși raza cea cereascăSe coborî peste altar, Iar sufletul simți în sineUn har curat și luminat. Și glasul lui Hristos se-aude: „Eu sunt cu tine-n orice vreme, În bucurie și-n dureri; Ridică-ți ochii către MineȘi nu te teme de-ncercări. Prin Cruce vine biruința, Prin jertfă vine mântuirea, Prin pocăință vine pacea, Prin dragoste, desăvârșirea. De vei cădea, ridică fruntea; De vei greși, te voi ierta; De vei striga către Mine, Cu tine pururea voi sta. Dar nu te întoarce către păcatCând mila Mea te-a ridicat; Ci mergi pe calea pocăinței, Cu sufletul curat și împăcat. Iubește-l pe aproapele tău, Nu răsplăti răul cu rău, Ci lasă judecata lumiiÎn mâna Tatălui Meu. Hrănește pe cel flămând, Ridică-l pe cel întristat, Și celui care cade-n caleÎntinde-i mâna cu adevărat. Căci ceea ce faci celui mic, Din dragoste și cu smerenie, Înaintea Tatălui din ceruriSe face faptă de iubire. Nu căuta să fii mai mareDecât aproapele de lângă tine, Ci fii slujitorul tuturoraȘi vei găsi în Mine bine. Iar când vei fi prigonit de oameniPentru credința ta în Mine, Nu te teme și nu te tulbura: Eu voi rămâne lângă tine. Căci Eu am biruit lumeaȘi moartea am călcat prin Cruce, Iar celui care crede-n MineLumina Mea îi va străpunge.” Și sufletul, cuprins de pace, Privi spre chipul lui Hristos, Iar lacrimile lui amareSe prefăcură-n har frumos. --- PARTEA A III-A — LUMINA NEAPUSĂ Deasupra lumii se întinseO mare liniște de susȘi peste munți, peste câmpie, Strălucea Lumina lui Iisus. Nu ca lumina unei steleCe piere când răsare ziua, Ci ca Lumina cea eternăCe biruiește veșnicia. Și toate cele de sub soareSe plecară-naintea Lui, Căci El este Stăpânul vieții, Izvorul lumii și al harului. Iar glasuri multe, ca un cor, Din cer și de pe-acest pământ, Cântau cu slavă neîncetatăLui Dumnezeu, Părintelui Sfânt. „Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe moarte călcândȘi celor din morminte viațăDăruindu-le, cu harul Său cel sfânt!” Și peste noaptea cea adâncăSe ridică zorii cei noi, Iar lumea, renăscută-n Domnul, Își plecă fruntea către El. Piatra mormântului căzuse, Iar mormântul era gol, Căci Cel ce pentru noi muriseÎnviase biruitor. Nu mai era puterea morțiiStăpână peste omenire, Căci Hristos, prin Învierea Sa, A deschis calea spre nemurire. Și femeile mironosițeCu teamă și cu bucurieAlergară să vestească lumiiMinunea cea din veșnicie. „Hristos a înviat!” răsunăÎn cer, pe dealuri și câmpii, Iar lumea întreagă se umpluDe vestea vieții pentru vii. Atunci sufletul înțeleseCă nu există altă cale: Hristos e Calea, Adevărul, Hristos e Viața cea din veac. Și de-ar veni furtuni și moarteȘi de s-ar clătina pământul, Cel ce se-ncrede-n DumnezeuNu-și va pierde niciodată sufletul. O, Lumina lui Hristos, Strălucește peste noi, Păzește-ne de întunericȘi ne ridică din nevoi. Când lumea cade în păcateȘi inimile se răcesc, Aprinde iar în noi credințaȘi dorul după cele cerești. Când omul uită de iubireȘi caută numai avere, Adu-i aminte că-n HristosSe află adevărata avere. Când omul uită de rugăciuneȘi se îndepărtează de Dumnezeu, Cheamă-l cu blândețe către TineȘi luminează-i sufletul mereu. Cu Maica Sfântă rugătoare, Cu sfinții Tăi cei luminați, Cu îngerii și heruvimii, Păzește-ne pe noi, curați. Să nu ne pierdem în deșertulAcestei lumi trecătoare, Ci să privim spre ÎmpărățiaCea veșnică și nepieritoare. Iar când va fi sfârșitul lumiiȘi cerul nou se va ivi, Primește-ne în Împărăție, Ca să trăim și a Te slăvi. Și-atunci, în veacul fără de moarte, Nu va mai fi nici plâns, nici dor, Ci numai pacea Ta cea sfântăȘi veșnica lumină-n cer. Slavă Ție, Hristoase, Cel ce ești Lumina lumii, Slavă Tatălui și FiuluiȘi Sfântului Duh, acum și pururea, Și în vecii vecilor. Amin. --- PARTEA A IV-A — SFÂNTA CRUCE În liniștea de peste seară, Când soarele se pierde-n zare, Un om privea spre Sfânta CruceȘi căuta în ea salvare. Nu vedea numai lemnul rece, Nici numai durerea de pe Golgota, Ci vedea dragostea cea mareCe-a biruit întreaga moarte. Pe Cruce, Fiul lui DumnezeuȘi-a întins brațele spre lume, Chemând pe cei căzuți în păcateSpre har, iertare și minune. „O, omule, nu te teme, Privește Crucea Mea și crede; Căci dragostea ce am arătatNici veșnicia n-o întrece. Pentru cei care M-au uitat, Pentru cei care M-au respins, Pentru cei care M-au rănit, Eu rugăciune am înălțat. Iar dacă tu vei veni la MineCu inimă smerită și curată, Nu te voi lepăda nicicând, Ci te voi primi ca pe un fiu.” Și omul plânse înaintea Crucii, Cu lacrimi calde și smerite, Căci înțelegea că fără DomnulViața rămâne rătăcită. „Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Primește rugăciunea mea, Și dacă am greșit în viață, Nu mă lăsa în vina mea. Ridică-mă când cad, Stăpâne, Și luminează-mi mintea mea; Dă-mi putere să fac bineȘi să păzesc porunca Ta. Să nu rănesc pe nimeni-n lume, Să nu răspund cu răutate, Ci să păstrez în pieptul meuIubirea Ta cea fără moarte. Și când voi trece prin încercări, Să nu Te părăsesc, Hristoase, Ci să privesc spre Sfânta CruceȘi să merg înainte, Doamne.” Iar Crucea strălucea în noapteCa o lumină peste sat, Și sufletul simțea în sineCă Dumnezeu l-a ascultat. --- PARTEA A V-A — MAICA DOMNULUI ȘI SFINȚII Într-o grădină plină de pace, Sub cerul limpede și sfânt, Un suflet își ridică ochiiȘi auzi un cânt. Era cântarea Maicii Sfinte, A celei blânde și curate, Cea care L-a purtat în pântecePe Domnul vieții fără moarte. „O, Maică Sfântă, Preacurată, Acoperă-ne cu-al tău har, Și du rugăciunea noastrăLa Fiul tău, la Sfântul Altar. Când suntem slabi, întărește-ne, Când suntem triști, mângâie-ne, Când rătăcim pe căi străine, Spre Fiul tău călăuzește-ne. Nu ne lăsa în deznădejde, Ci roagă-te neîncetatCa Fiul tău, Mântuitorul, Să ne păzească de păcat.” Iar sfinții se adunarăÎn lumină înaintea Lui, Cu chipuri pline de iubire, În slava Împărăției Lui. Apostolii, cei doisprezece, Cei care vesteau Cuvântul sfânt, Îl lăudau pe MântuitorulÎn cer și peste-acest pământ. Martirii, care pentru DomnulȘi-au dat și viața lor curată, Cântau cu îngerii în ceruriSlava Treimii Preasfântă. „Nu ne-am temut de moarte, Doamne, Căci Te-am iubit mai mult decâtTot ce putea să ne ofereAceastă lume de pământ. Am mers cu Tine până la capăt, Prin foc, prin sabie și chin, Iar Tu ne-ai dat cununa viețiiȘi ne-ai primit în cerul lin.” Și omul asculta cu teamă, Dar și cu mare bucurie, Căci înțelegea că viața sfântăEste drumul spre veșnicie. --- PARTEA A VI-A — ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR Va veni o zi în carePământul nu va mai fi, Iar cerurile cele vechiVor trece și se vor sfârși. Și Dumnezeu va face toateDin nou, în slavă și lumină, Iar cei ce L-au iubit pe DomnulVor intra-n Împărăția divină. Nu va mai fi acolo moarte, Nici plâns, nici teamă, nici durere, Ci numai viață fără sfârșit, Iubire, pace și putere. Nu va mai fi nici despărțire, Nici noapte peste cei curați, Ci Dumnezeu va fi LuminaCelora care sunt salvați. Și sufletele celor drepțiVor străluci precum lumina, Iar îngerii vor cânta veșnicSlava Tatălui, a Fiului și-a Duhului. Atunci se va sfârși păcatul, Atunci se va sfârși suspinul, Și omul va vedea cu ochiiCât de măreț este Divinul. „O, Doamne, Tu ne-ai dat viață, Ne-ai ridicat din întuneric, Ne-ai luminat cu Sfânta CruceȘi ne-ai chemat spre veșnicie. Primește-ne în casa Ta, În Împărăția cea cerească, Ca să Te lăudăm în veciCu toată oastea îngerească. Să cântăm împreună, Doamne, Cu sfinții Tăi și îngerii: Slavă Ție, Hristoase, Fiul Tatălui Celui Sfânt! Slavă Crucii Tale sfinte, Slavă Învierii de pe pământ! Slavă Tatălui Celui veșnic, Slavă Fiului iubit, Slavă Sfântului Duh, Dumnezeu cel Preaslăvit! Acum și pururea, Și în vecii vecilor, Amin.” --- EPILOG — LUMINA LUI HRISTOS Și când se va lăsa tăcereaPeste acest pământ bătrân, Când omul nu va mai aveaNici aur, nici putere-n sân, Atunci va rămâne doar iubireaCu care omul a trăit, Credința lui în DumnezeuȘi binele ce l-a săvârșit. Căci toate trec și toate pier, Ca norii peste-un câmp pustiu, Dar Dumnezeu rămâne veșnic, Același ieri, acum și-n veac. O, Hristoase, Lumina lumii, Rămâi cu noi până la sfârșit, Și când vom trece prin moarte, Primește-ne în cerul Tău sfințit. Aprinde candela din suflet, Să nu se stingă niciodată, Și fă din inima noastrăO candelă curată. Iar dacă noaptea ne cuprindeȘi pașii noștri se vor frânge, Să ne amintim de Sfânta CruceȘi de Hristos, Cel ce nu plânge. Căci El a biruit și moartea, Și iadul nu L-a biruit, Iar prin Învierea Sa cea sfântăPe noi pe toți ne-a mântuit. De aceea, peste veacuri, Să răsune glasul sfânt: „Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe moarte călcând, Și celor din morminte viațăDăruindu-le!” Iar noi, cu inimile curate, Să ne plecăm înaintea LuiȘi să rostim cu glas de slavă: Slavă Ție, Hristoase, Lumina cea adevărată! Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu! Slavă Tatălui și FiuluiȘi Sfântului Duh, Acum și purureaȘi în vecii vecilor. Amin.